Amestec îngemănat

Se risipeşte fumul încet pe drum în sus

Prins în dansul norului ce-l văd apus

Şi pare ca dansează căutând un sens

Urmându-şi cărarea transformată în condens.

Susură în palme de munte – singuratic izvor,

Prelinsă apa se pierde pe pietre încetişor,

În cântec îmbracă întregul labirint

Povestea cernută mă-mbată cu absint.

Topită ceara din stâlp de lumânare,

Lăcrimioare atârnă cu îngemănare –

Un ochi singuratic priveşte ne-arată

Flori curate lipite – au fost odată.

Paşi îngemănaţi păşesc sub copacii umbriţi,

Două siluete tăcute noii-veniţi…

Nostalgice clipe săruturi rotogol

Parfumul iubirii eternul simbol.