Conştientizare...

,, Să încerci întotdeauna să-ţi extinzi conştientizarea – un angajament către învăţare – prin urmare, un angajament către dezvoltare ca mod de viaţă” – N. Branden

Azi, dacă dorim să ţinem pasul cu evoluţia şi să fim mereu adaptaţi la lumea din jurul nostru ar trebui ca fiecare dintre noi să-şi ia un angajament propriu de învăţare care să dureze toată viaţa şi astfel traiectoria nivelului de conştientizare va avea o linie ascendentă.

Mediul în care ne desfăşurăm activitatea ne afectează atitudinile, plăcerea individuală atunci când citim ceva, ascultăm muzică,...e rezultatul propriei conştiinţe, iar acţiunea proprie e conştientizarea valorilor după care fiecare individ acţionează şi nu în ultimul rând în această ecuaţie intră gândurile şi dorinţele. Acestea din urmă pun amprenta în realizările fiecărui om.

Respectul de sine conduce inevitabil poziţia individului în axa vieţii, e necesar ca toate zonele din viaţa noastră să fie o împletire conştientă gânduri, simţăminte, trup şi împăcare proprie.

Acţionăm uneori sub vălul dorinţelor noastre pierzând practic fericirea interioară dătătoare de putere, pe moment suntem eliberaţi, avem aripi însă rezultatul e plasat în mâinile noastre. Sunt clipe când ne copleşesc dorinţele, rezonanţa transmisă goleşte mintea, scurgând controlul prin nisipul trupurilor. Am închis ochii, fiindcă boabe de lacrimi stăteau să cadă , am închis ochii şi am mulţumit pentru energia primită în dar.

Sunt zile în care universul ne învăluie în hăiniţă de curcubeu, sunt momente în care încremenim prinşi în mrejele simţurilor. Călătoresc şi acum sub firicele de culoare, sub pleoape raze de lumină stau înşirate mici mărgăritare – întrebări mintea-mi răscolesc săgeţi piezişe azi trupu-mi topesc.