Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

miercuri, 16 ianuarie 2013

Lumina ta…Lumina mea…


O rază jucăușă atinge trupul ce visează, răsfață și scaldă-n lumină mica prințesă…o dezmiardă. Dorul a îmbrăcat-o-n scut și armură, e tăcută și tristă în colțul de humă. Plutește prinsă-n roiul de fulgi, când noaptea e zi și ziua cu umbre, iar în surdină e dor ce rezonează din cânt de vioară nota…dansează. E doar un trecător în haosul lumii nebune, o floare, o pasăre…un fluture scăldat în iubire, când gândul aduce o nouă revenire -  e vis dintr-o visare o poveste-n depărtare. Lumina din ochii tăi e lumina ei strălucitoare ce lucește. Poate a visat prea mult și poate visează și acum simțindu-ți atingerea îndelung, șoptindu-ți cuvinte vechi ce vrei să le auzi… Poate știe – o înțelegi în realitate, chiar dacă uneori e încremenită în peisaj…schița siluetei ei are încă linii pe care le poți deslușii dincolo de spațiul și timpul ei…,,e a ta’’…aripile iubiri ce o învăluie dăinuie peste ani.

Doruri picurate din timp trecut care răsună mereu…un sentiment de ,,Déjà vu’’inexplicabil reîntregește tabloul interior într-un mod sublim…
            Uneori doresc să aștern pe hârtie o puzderie de gânduri care roiesc în jurul meu, însă emoția interioară e atât de puternică încât controlul mental se pierde ducând cu el o parte din energia mea…Știu că sunt neputincioasă în fața emoțiilor, dar în acelașii timp mă întreb dacă rolul meu aici e experiența ce vrea să recompună timpul clepsidrei…A fost sau va fi?... un plus infinit al cunoașterii mele interioare sau un minus infinit al neputinței controlului mental…Frânturi de vise care se repetă, un ritm al rimei inimii ce ticăie în univers strident…De ce?...Pentru ce?...Unde este limita timpului meu și de ce plâng tăcută în noapte?...
Întrebări ce-și caută răspuns – poate doar timpul meu e o căutare, aduceri aminte pentru tine și o durere pentru mine…Nu pot explica în cuvinte lupta mea interioară, fiindcă azi ți-am simțit colții de ajder ce au mușcat din mine cate puțin…Am fost un fulg în palma ta și m-ai topit atat de usor, nu-ți dai seama cât de tare mă doare acest lucru…
            Mă simt iubită și totuși îmi lipsește ceva, simt cum îmi umplii inima, fiecare părticică din mine are altă formă, dar sunt…tristă, fiindcă rătăcitoare sunt căutările mele în noapte...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu