Mi-e
dor de verde și răcoare,
atingeri
tumultoase, parfum de boare –firișoare de lumină într-un nor tremurând
mă inundă, trăiesc contopită în gând.
Săruturi
gustate din trup fremătând –
sunt
doar femeia rozelor trecând…învăluire în rochie de-mbrățișări
și multă energie într-un ocean de sori.
Răsfăț
în grădina nisipului de aur
sub
ploaia cercetașă a mândrului faur,bagheta magică trasând un ajur
în cercuri de lumină făcând un tur.
Mi-e dor de zefirul cu aripi albastre,
de visul culoarelor și minunatele astre…
mi-e gândul rătăcitor printre ploi
când picuri cristalini îmi dau fiori.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu