Vorbele-n cuget sfârșesc

Te reverși în mine umplându-mi potirul trupului,

mă cuprinzi de-antregul cu nostalgia trecutului
și nu ști dacă e realitate sau o nărăvașă dorință,
fiindcă uneori tremuri și tu din întreaga ființă.

Din petalele mele te-nfrupți și-mi bei iubirea

privindu-mi zbaterea când vorbele-n cuget sfârșesc,
în pumn îmi ți inima să-i simți fericirea –
o păstrezi, nu-i pierzi urma…să nu-ți lipsesc…

Susură-n sânge un cânt ce-l cânt cu tine –

îmbrățișări din lumină scăldate-n parfum de verbine…
arcușul e la tine dorești și  ști cum să-l folosești,
iar eu sunt vioara ce-ți dăruie ceea ce tu iubești.