Trup și răsuflet

Tremură trupul prins în încleștarea absidă,

e o pradă tăcută pentr-o singură ursidă…
ascultă, plânge-n tăcere inima mea iubite
din cântul ei acorduri fine – ostenite.

Azi îți mulțumesc pentru daruri – săruturi

si-ți dau în dar doar petale din ale mele scuturi,
parfum suav în falduri albe înghețate,
învăluirea lină a  prințesei cu pietate.

Fulgi de zăpada din căuș de inimi,

atingeri suave și simțurile înălțimii –
un munte de iubire crescut doar în noi
când nisipul se scurge tăcut pentu-amândoi…

Din străluciri, o ploaie albă de stele

risipite peste tine precum visele mele,
tăcute flori de gheață răsfrânte în suflet
când cântul trupului meu nu are răsuflet.