Mănunchi de săruturi ninse

Fă-ți timp să cântărești veșmântul aripilor, lumina mea,

cercetează adevărurile pitite în palma grea
mireasma grăbită ce-n simțuri o petreci,
trăiește-o și-ascultă misterul ce-l treci.

E ritmul meu ce mă-nconjoară… parfumul?

sunt flori ce-mi îmbracă în culoare drumul
și mâinile tale caută acum acordul lor,
fiindcă știu că-ți vor rămâne urme de dor.

Un foc e fiorul ce-l gust cu tine
parfum revărsat din lan de verbine –
sub cupola misterioasă o inimă în taină
cântă în  sânge, fierbe în prințesa cu flori de iarnă.

 

Mănunchi de săruturi ninse, catifelate

atingeri, note suave demult uitate
zăbrele tăcute sub pleoapele mele –
întrebări roiuri, nu știu ce fac cu ele…