Prin zambet transmit bucuria, cu dragoste multa daruiesc fericirea, lumina imprastii pe unde pasesc…savoarea, frumusetea, magia universului caut, ma contopesc pe aripa gandului….cu buzele sufletului gust in tacere bucati spre trebuinta, calatoresc pe aripi de zefir si impart iubire cu sclipiri din stele. Sunt eu un mic trecator care gusta frumusetea florilor, copacilor….culorile curcubeului si se bucura de continua schimbare a peisajului ceresc desenat uneori in puful norilor…BUCURIE.



Logare.

luni, 7 ianuarie 2013

E noaptea întrebărilor


Sub vălul de ceață stau pitite evadările tale, privirea cercetașă ascunde o comunicare interioară fără cuvinte… simțurile mele mi-au arătat traseul, iar urechile au auzit ecoul lor dincolo de realitatea fizică.

Știu că uneori rezultatul gândurilor tale se revarsă asupra mea ca o avalanșă nebună, iar exercițiul meu desuet e parcă rupt  dintr-o schiță învechită . Controlul mental a întâmpinat multe obstacole, iar forța interioară și-a pierdut intensitatea …Tremurul mă determină să-mi pierd echilibrul fizic…sunt o frunză purtată pe brațele vântului, suflată de boarea dimineții, legănată pe aripile zefirului călător…învăluită în parfum de roze târzii.

Atunci când te oprești de-odată și mă privești de-antregul aș vrea să-mi spui ce vezi, fiindcă nostalgice acorduri interioare sunt parcă rupte din tremur de frunze verzi.

Azi poate am fost muza veșnicului călător ce-și caută doar scuza romanțelor târzii și poate că doar vântul a adus cu el ecoul neînțeleselor avânturi risipite printre stele argintii când iarna-și scutură trena peste câmpii. Paznicul meu interior îmi șoptea în ureche să nu mă las copleșită, iar tu doreai să mă las iubită…în brațe îtreaga căldură din interiorul tău  m-a învăluit, bizar necunoscut și dintr-o dată sărutul mi-ai gustat…

…Aș vrea uneori să-mi spui ce simți, aș vrea uneori ca obișnuințele zilnice să-mi dezminți, și  uneori să-mi desenezi doar…vântul…știu că în jur e doar culoare, știu că nimic nu are valoare și știu că în jur e ,,restul’’, când luna știe demersul…E atât de multă iubire încât plinătatea se pierde, inimile-și spun povești risipite în câmpul cel verde. Nu simt dacă visul e doar visare și nu știu dacă inima ta acum doarme…
E noapte, o noapte când doruri stau ascunse, acum stau prinsă-n gânduri scurse, așezate în vers de poezie…când rima timpului o știe…e noapte, luna veghează – singure trupuri stinghere rezonează.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu