Priviri

Simte-mi dorul, îmi plouă în palme

lacrimi ce azi se scurg din priviri

și gustă visele pitite în basme,

când pagini întregi culcă amintiri.

 

Îmbrățișează-mi trupul ce-acum stă să cadă

prins în ajur de stele, țesut în cascadă

de  tremurul meu… tăcut te miri –

și soarbe-mi plinătatea ascunsă-n priviri.

 

Hai vorbește-mi, astâmpără-ți dorul,

fiindcă-ți citesc din inimă drumul…fiorul –

nostalgice treceri, vechi scrieri…țintiri,

deschide-mi acum ușa plină de amintiri.

 

Eu sunt doar femeia ce-ți picură rouă

în schițe reci, limpezirii pentru domniri  –

aici poate muza ce-n suflet iți plouă

când noaptea așterne ritmul ce-l respiri.