Rătăcesc pierdută în noapte

Am oboist –
Privesc cerul
Și-l rog să-mi dea
Ziua.

 

Privesc stelele
Aș vrea să fiu prinsă-n
Ajurul lor…
Aș vrea să gust
Înălțarea
Și strălucirea…
 
Iubesc, fiindcă pot iubii
Dincolo de oameni.
Iubesc frumusețea,
Strălucirea din nopți târzii
De iarnă.
 
Rătăcesc în locuri minunate,
Departe de ochii –
Profani,
Departe – în cuiburi
De stele,
Aici sunt zilele mele…
 
Sunt prinsă-n țesătura
Universului întreg,
Chiar dacă  azi –
Stelele
Nu mai au…muze.
 
Sunt prinsă-n sloave…
Versuri –
Zadarnic gândul
Vreau să mi-l întorc
Și caut să gust
Iubirea-n ghioc…
 
Crengile mi-au rămas
Nude –
Simple feude,
Bântuite de vânturi
Hoinare,
Zălude…
 
Azi când iubirea mea
E întregită doar –
De tine,
De gândul meu
Rătăcitor,
De florile verbine…
 
Acum iubirea ta
E dor din țări străine;
Țesut în simțuri –
De bărbat,
Ce vrea să-mi fie …
Bine.
 
Și iată cum iubirea mea
În noapte rezonează –
E singură,
E stea
Și simplu –
Luminează…
 
În doruri sufletul
Rebel,
În doruri stă să cadă,
Exact ca-n poezia…
Mea –
Veghează.