Sub
plapuma străvezie stă un trup de femeie,
pitită
în voalul albicios caută o cheie –
din
scheletul nopților albe ia o gustare
și
pune învăluirea drept semn-de-ntrebare.
Sacre
căutări contopesc universul
când
noaptea se lasă, ea știe demersul,
rătăciri
din trup tremurând își caută semințe
pentru
un nou început…sorbind dorințe.
Picură
lacrimi din geana prelungă
dor,
iluzii mute, prinse-n tristețea-nserării
locuri
atât de cunoscute, rotunde albastre
purtate
printre oameni și-n minunatele astre.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu