Cununi de gânduri

Un cântec vechi ce-aduce în inimi doruri

uitate într-un cuib secret, acorduri din fioruri,
o melodie picurată din lacrimi de vioară
răsună-n noaptea-ntunecată, acum e frig afară.
 

Un gri ce-abundă-n trupul meu din întrebări uitate

răspunsuri sunt doar buze reci cu – patimă…sărutate

și nu voi ști nimic acum din dulcea nebunie –

frânturi de doruri sau doar doi nebuni au vrut să fie.

 A fost un vis reîntregit c-o poezie? …

din rime note de-aramă au vrut să reînvie,
cununi de gânduri risipite la cumpăna-nserării,
acum îmi par necunoscute și vreau să las uitării…